- confrango
cōnfrango, s. cōn-fringo.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
cōnfrango, s. cōn-fringo.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
cufrânge — cufrânge, cufrâng, vb. III (înv.) a frânge. Trimis de blaurb, 02.05.2006. Sursa: DAR cufrînge ( g, nt), vb. – A sparge, a face bucăţi. Probabil der. internă de la frînge a sparge , cu acelaşi prefix ca în cofleşi, copleşi, comînji, cotropi.… … Dicționar Român