- anellarius
ānellārius, ī, m. (anellus), der Ringverfertiger, Not. Tir. 99, 57.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
ānellārius, ī, m. (anellus), der Ringverfertiger, Not. Tir. 99, 57.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
inel — INÉL, inele, s.n. 1. Cerc mic de metal (preţios, cu pietre scumpe) care se poartă ca podoabă pe deget. ♢ Inel de logodnă = verighetă. ♢ expr. Tras (ca) prin(tr un) inel = cu talia subţire; zvelt. ♢ Inelul lui Saturn = cerc luminos care înconjură… … Dicționar Român