accusator

accusator

accūsātor, ōris, m. (accuso), der Anschuldiger, Beschuldiger, I) im allg., Nep. Lys. 4, 3. – II) insbes. a) der öffentliche Kläger, Ankläger, selten in Zivilsachen, wie Cic. part. or. 110; gew. in Kriminalsachen (Ggstz. reus od. defensor od. patronus od. petitor [der Kläger in Zivilsachen]), acc. sat bonus, Cic.: alqm accusatorem apponere, Cic.: accusatorem parare, alci od. in alqm comparare, Cic.: accusatorem constituere (aufstellen), Cic.: accusatorem instituere, Cic.: accusatores instruere et subornare, Cic.: crimina et accusatorem moliri, Tac.: accusatorem subdere, Tac.: eundem accusatorem capitis sui ac iudicem esse, Liv. – b) der heimliche Ankläger, der Angeber, Denunziant (delator), Iuven. 1, 161. Suet. Aug. 66, 2. – III) übh., der Ankläger = Tadler, Socrates morum vitiorumque publicorum accusator acerrimus fuit, Lact. 5, 9, 19.


http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:

  • accusator — index prosecutor Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • accusator — noun A male accuser;<ref name= OED etym def >The Oxford English Dictionary (2007)</ref> See Also: accusatorial, accusatorially, accusatory, accusatrix …   Wiktionary

  • accusator — …   Useful english dictionary

  • accusator post rationabile tempus non est audiendus, nisi se bene de omissione excusaverit — After the lapse of a reasonable time, an accuser should not be heard, unless he shall have well explained his delay …   Ballentine's law dictionary

  • accusateur — accusateur, trice [ akyzatɶr, tris ] n. et adj. • 1327; lat. accusator 1 ♦ Personne qui accuse. ⇒ délateur, dénonciateur; calomniateur. (1791) Hist. Accusateur public : magistrat chargé du ministère public (pendant la Révolution). 2 ♦ Adj. Qui… …   Encyclopédie Universelle

  • accusateur — accusateur, trice (a ku za teur, tri s ) 1°   S. m. et f. Celui, celle qui accuse en justice. L accusateur public. Se porter pour accusateur. Susciter un accusateur. •   Le père le plus tendre est son accusateur, VOLT. Tancr. IV, 2. •   Les deux… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • REUS — Actori oppositus est. Postquam enim privatus civis, qui privati nomen deferre in animo habuit, eum in Ius vocavit, et Praetorem in Foro adiens, dicendi potestate acceptâ, postulavit, ut sibi nomen eius deferre liceret, re impetratâ, nomen detulit …   Hofmann J. Lexicon universale

  • accusatrice — ● accusateur, accusatrice nom (latin accusator, trix) Personne qui accuse quelqu un, lui reproche une faute. ● accusateur, accusatrice (synonymes) nom (latin accusator, trix) Personne qui accuse quelqu un, lui reproche une faute. Synonymes …   Encyclopédie Universelle

  • accusateur — Accusateur, m. acut. Celuy qui accuse et defere aucun, Accusator, Delator. Recevoir un accusateur à deferer {{o=dferer}} et poursuyvir aucun absent et hors du païs, Nomen absentis recipere. Suborner un accusateur pour deferer aucun, Accusatorem… …   Thresor de la langue françoyse

  • Accuser — Ac*cus er, n. [OE. acuser, accusour; cf. OF. acuseor, fr. L. accusator, fr. accusare.] One who accuses; one who brings a charge of crime or fault. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Sentence (law) — Criminal procedure Criminal trials and convictions …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”